Eticheta „unisex” de pe o sticlă sau pe un decant de parfum nu descrie o compoziție chimică aparte, ci mai degrabă felul în care casa de parfumerie a ales să îl vândă și cui i l-a adresat încă de la lansare. În spate stau mai ales decizii de marketing și o anumită tradiție olfactivă, nu o proprietate obiectivă a mirosului: nu există o moleculă „de bărbat” sau „de femeie”, ci note pe care publicul a învățat, în timp, să le asocieze cu un gen anume. Când înțelegi de unde vine convenția asta, poți alege un parfum după ce simți tu pe piele, nu după desenul de pe cutie, iar un decant mic te lasă să testezi ideea fără să cumperi dintr-odată un flacon întreg.
- „Unisex” e, înainte de toate, o convenție istorică și de marketing: ea s-a schimbat de câteva ori în ultimul secol, pe măsură ce s-au schimbat și obiceiurile de vânzare a parfumurilor.
- Câteva familii de note — lemnoasă (santal, cedru, vetiver), moscul sintetic folosit ca fond și, într-o măsură mai mică, pielea — tind să fie percepute ca mai neutre decât notele florale dulci sau cele puternic aromatice „bărbătești”.
- Opt parfumuri din catalogul nostru ilustrează direcții diferite în jurul acestor note, de la lemnos-afumat la gurmand-pudrat.
- Pentru o testare în doi, un decant de 2 sau 3 ml pentru fiecare persoană spune, de obicei, mai mult decât eticheta de pe cutie.
Ce înseamnă, de fapt, eticheta „unisex” pe un parfum
Separarea pe care o vedem azi între „parfum de damă” și „parfum de bărbat” a pornit, istoric, mai ales din concentrația de compuși aromatici folosiți, nu din notele în sine: variantele vândute femeilor erau adesea concentrații mai puternice, vândute ca „parfum” sau eau de parfum, în timp ce cele pentru bărbați apăreau mai des ca eau de toilette sau eau de cologne, variante mai diluate (sursă: Perfume — Wikipedia). Primele „colonii”, strămoșii multor parfumuri de azi, erau în mare parte amestecuri citrice fără un „parfum-părinte” anume, așa că erau purtate de oricine, fără nicio legătură cu genul cumpărătorului — sunt descrise explicit ca unisex încă de atunci (sursă: Perfume — Wikipedia).
Granița s-a mișcat din nou spre finalul anilor 1980, odată cu apariția familiei acvatice sau ozonice, construită pe materiale sintetice precum calone: multe dintre parfumurile din această familie au fost vândute și percepute ca androgine, adresate deopotrivă femeilor și bărbaților (sursă: Perfume — Wikipedia). Cu alte cuvinte, ce numim azi „unisex” nu e o categorie fixă de mirosuri, ci rezultatul mai multor valuri de decizii comerciale și de gust. Asta nu înseamnă că eticheta e lipsită de sens — îți spune, de obicei, ce public a avut în minte casa de parfumerie la lansare — ci doar că nu trebuie citită ca pe o regulă chimică strictă despre ce poți sau nu poți purta tu.
Notele care se simt mai neutre: santal, piele, mosc, vetiver, tei
Dacă te uiți la parfumurile numite frecvent unisex, un grup de materiale revine des. Familia lemnoasă se construiește în jurul santalului, cedrului, vetiverului și agarului (patchouli apare adesea alături), materiale folosite de multă vreme atât în compoziții gândite tradițional „pentru bărbați”, cât și în cele gândite „pentru damă” — ceea ce le face un punct de plecare firesc pentru orice parfum care vrea să evite o direcție clar marcată pe gen (sursă: Perfume — Wikipedia). Moscul sintetic joacă un rol diferit: funcționează de cele mai multe ori ca un fond discret peste care stau notele de mijloc, nu ca o notă „de gen” în sine, așa că prezența lui tinde să netezească mai degrabă decât să împingă un parfum spre o direcție anume (sursă: Perfume — Wikipedia).
Pielea și teiul funcționează similar, din observație: pielea aduce o textură mai aspră, mai puțin dulce, care taie din latura florală fără să devină agresivă, iar teiul (tilleul) rămâne o notă verde-pudrată, suficient de discretă încât nu o asociem instinctiv cu un gen. Nu există, pentru aceste două note, o sursă externă publicată pe care s-o cităm aici; rămân descrieri de percepție, nu fapte verificate independent, și le tratăm ca atare.
Opt parfumuri unisex din catalog, construite pe aceste note
Printre cele construite explicit pe lemnos-santalat, Le Labo Santal 33 e reperul cel mai direct. Potrivit descrierii de produs, santalul australian e uscat și ușor afumat, cu cardamom și violetă la deschidere, apoi iris, ambrox și papirus la mijloc, iar baza aduce cedru și piele; e o Eau de Parfum de nișă, lansată în 2011, semnată de parfumerul Frank Voelkl.
Pe aceeași filieră lemnoasă se așază Marc-Antoine Barrois Ganymede, poziționat în nișă și prezent în colecția unisex a catalogului nostru, și Tom Ford Ombré Leather, construit vizibil în jurul notei de piele care dă și numele parfumului. Pentru amândouă, nu avem încă o piramidă de note confirmată de o sursă independentă, așa că le prezentăm la nivel de poziționare — casă, categorie, apartenență la colecția unisex — și nu cu detalii de notă-cu-notă inventate.
Byredo Bal d'Afrique merge pe aceeași logică, dinspre o casă suedeză de nișă cunoscută pentru compoziții minimaliste, iar Xerjoff Erba Pura vine dintr-o casă italiană de lux fondată la Torino în 2007, de Sergio Momo și Dominique Salvo, care a readus la viață și casa istorică Casamorati în 2009 (sursă: Xerjoff — Wikipedia). Amouage Guidance are în spate o poveste diferită: casa a fost fondată în Oman, în 1983, cu o identitate vizuală distinctă, capacul sticlelor de damă inspirat din cupola unei moschei, iar cel al sticlelor de bărbat din mânerul kanjarului ceremonial omanez (sursă: Amouage — Wikipedia).
Pentru cine caută o direcție gurmandă, nu lemnoasă, Matière Première Vanilla Powder rămâne o alegere des cerută din colecția unisex; dacă notele dulci te interesează mai mult decât etichetarea pe gen, am scris despre ele pe larg în ghidul despre parfumurile dulci din catalog. Iar dintre reperele cu adevărat cunoscute, Maison Francis Kurkdjian Baccarat Rouge 540 are o poveste bine documentată: a fost creat de Francis Kurkdjian pentru casa de cristal Baccarat, lansat în ianuarie 2016, cu note publice de hedione, ambroxan, cedru și șofran, și a devenit între timp unul dintre cele mai vândute parfumuri de nișă din Europa și Statele Unite (sursă: Baccarat Rouge 540 — Wikipedia). Toate opt fac parte din colecția Unisex a catalogului, unde găsești și alte variante dacă niciuna dintre acestea nu ți se potrivește din prima.
Cum alegeți, în doi, de unde să începeți
Dacă vrei să porniți amândoi de la același parfum, cel mai simplu e să nu cumpărați direct un flacon întreg. Un decant de 2 sau 3 ml ajunge pentru câteva zile bune de purtat pe propria piele — suficient cât să-ți dai seama dacă merită un decant mai mare sau o sticlă completă, fără riscul unei sticle neterminate în dulap. Dimensiunile exacte și câte pulverizări ies din fiecare mărime le găsești în ghidul nostru de mărimi.
Testarea separată, pe pielea fiecăruia, contează de obicei mai mult decât eticheta de pe cutie: temperatura pielii, nivelul ei de hidratare și chiar ce ai folosit înainte pot schimba cât de intens și cât de mult timp ține același parfum pe tine față de partenerul tău. Am intrat în detaliu pe tema asta în articolul despre motivul pentru care același parfum miroase diferit de la o persoană la alta, iar dacă tocmai ai ales un decant de testat, ghidul despre unde se aplică parfumul și câte pulverizări sunt de ajuns te ajută să nu exagerezi din prima încercare. Dacă vrei un punct de plecare recunoscut de mulți ca purtabil de oricine din casă, Santal 33 rămâne un reper obișnuit de unde poți porni comparația cu celelalte șapte din acest ghid, iar restul discuțiilor despre parfum din Ghidurile de parfum te pot ajuta la pasul următor, odată ce ai decis pe ce familie de note vrei să mergi mai departe.
